Curtea canadiană pune în aplicare hotărârea de divorț din China în ceea ce privește întreținerea soțului, dar nu și în ceea ce privește custodia/susținerea copiilor

Purtări cheie:

În mai 2020, Curtea Supremă din Columbia Britanică, Canada a decis recunoașterea parțială a unei hotărâri de divorț din China prin recunoașterea părții privind întreținerea soțului, dar nu a părții privind custodia și întreținerea copilului (Cao v. Chen, 2020 BCSC 735).
În opinia instanței canadiane, ordonanța chineză privind întreținerea copilului nu a fost o decizie definitivă în scopul recunoașterii în dreptul canadian și, prin urmare, instanța a refuzat să o recunoască pe această bază.
Faptul că ordinului de întreținere chinez i s-a refuzat recunoașterea pe motiv de definitivitate pare să pună sub semnul întrebării principiul definitivității, întrucât chestiunea definitivității este determinată în general de legea țării de origine, adică legea chineză (mai degrabă decât legea a țării solicitate, adică legea canadiană).

La 13 mai 2020, Curtea Supremă din Columbia Britanică, Canada a hotărât să recunoască parțial o hotărâre de divorț din China prin recunoașterea părții privind întreținerea soțului, dar nu a părții privind custodia și întreținerea copilului (vezi Cao v. Chen, 2020 BCSC 735). Hotărârea de divorț din China a fost pronunțată de Curtea Populară Intermediară Weifang, provincia Shandong, la 10 iunie 2013.

I. Prezentare generală a cazului

Reclamanta, doamna Cao, și pârâtul, domnul Chen, s-au căsătorit în ianuarie 1994 în Weifang, provincia Shandong, China și au avut trei copii.

Reclamantul a venit pentru prima dată în Canada în mai 2007 și de atunci este rezident permanent.

În 2007, unul dintre copii a început școala în Richmond, Columbia Britanică, și a urmat-o consecutiv acolo. Până în 2012, toți copiii au fost înscriși în școli din Columbia Britanică.

La 3 martie 2010, pârâtul a introdus o cerere împotriva reclamantului la Tribunalul Districtual Fangzi, orașul Weifang, provincia Shandong, China.

La 21 ianuarie 2013, Tribunalul Districtual Fangzi a emis următoarele ordonanțe în temeiul hotărârii de judecată („hotărârea de judecată”):

A. a fost acordat divorțul;
b. au fost stabilite custodia și întreținerea copilului, doamna Cao primind custodia unui copil și domnul Chen primind custodia unui alt copil, iar fiecare parte purtând întreținerea copilului în custodia lor;
c. bunurile familiei din China au fost determinate și împărțite; și
d. întreținerea pentru soț a fost refuzată reclamantului.

La 24 ianuarie 2013, reclamantul a contestat hotărârea de judecată la Curtea Intermediară Weifang. Ea a cerut să apară un avocat și să-și argumenteze recursul.

La 10 iunie 2013, Curtea Intermediară Weifang a respins recursul și a menținut hotărârea.

La 30 iunie 2014, fiul pârâtului a introdus o cerere în Canada, solicitând recunoașterea și executarea Hotărârii chineze de către instanța canadiană. Judecătorul Burke a respins cererea la 25 iulie 2014 și a ordonat ca problema recunoașterii hotărârii străine să fie tratată în proces de către judecătorul de fond.

La 13 mai 2020, Curtea canadiană a emis ordinele după cum urmează:

A. Hotărârea chinezească de divorț este recunoscută în Columbia Britanică.
b. Ordinul chinez privind întreținerea soțului este recunoscut în Columbia Britanică.
c. Ordinele chineze privind custodia și întreținerea copilului nu sunt recunoscute în Columbia Britanică. Columbia Britanică este forul potrivit în care să se stabilească orice alte probleme, inclusiv custodia și întreținerea, cu privire la copii.
d. Columbia Britanică este forul potrivit pentru a lua în considerare pretențiile privind proprietățile situate în Columbia Britanică.

II. Vederi de judecată

(1) Hotărâre de divorț

Potrivit Legea privind divorțul din Canada în ceea ce privește „Recunoașterea divorțului străin” în conformitate cu secțiunea 22 (1):

Un divorț acordat, la sau după intrarea în vigoare a prezentului act, de către o autoritate competentă va fi recunoscut în scopul determinării stării civile în Canada a oricărei persoane, dacă unul dintre fostul soț avea reședința obișnuită în țara sau subdiviziunea țării. autoritatea competentă timp de cel puțin un an imediat înainte de începerea procedurii de divorț.

În speță, părțile au convenit că cerințele art. 22 din Legea divorțului sunt îndeplinite și ordonanța de divorț din China ar trebui recunoscută.

Curtea canadiană a reținut că probele susțin că soțul pârât a locuit în mod obișnuit în China timp de cel puțin un an, imediat înainte de începerea procedurii pentru divorț, care ar implica art. 22(1).

(2) Custodia copilului

Potrivit Legea privind dreptul familiei din Canada (FLA) în ceea ce privește „Chestiuni extraprovinciale privind aranjamentele parentale” conform secțiunii 76:

(1) La cerere, o instanță poate emite un ordin care înlocuiește un ordin extraprovincial care a fost recunoscut în temeiul secțiunii 75 [recunoașterea ordinelor extraprovinciale] dacă mulțumit că

(a)copilul ar suferi un prejudiciu grav dacă acesta ar face acest lucru

(i) să rămână cu tutorele copilului sau să fie returnat la acesta, sau

(ii) să fie îndepărtat din Columbia Britanică sau

(b) o schimbare a circumstanțelor afectează sau este probabil să afecteze interesul superior al copilului și se aplică subsecțiunea (2) din această secțiune.

(2) În sensul subsecțiunii (1) (b), un ordin poate fi emis numai dacă

(a)copilul are reședința obișnuită în Columbia Britanică atunci când este depusă o cerere sau

(b) copilul nu are reședința obișnuită în Columbia Britanică atunci când cererea este depusă, dar instanța este convinsă că

(i) circumstanțele descrise în secțiunea 74 (2) (b) (i), (ii), (v) și (vi) [determinând dacă să acționeze în temeiul prezentei părți] aplica, si

(ii) copilul nu mai are o legătură reală și substanțială cu locul în care s-a făcut ordinul extraprovincial.

Curtea canadiană consideră că, Secțiunea 76 din FLA îi conferă Curții competența de a înlocui o ordonanță străină valabilă în cazul în care a existat o schimbare a circumstanțelor care afectează interesul superior al copilului și copilul are reședința obișnuită în Columbia Britanică.

În consecință, Curtea canadiană a considerat că are competența de a emite noi ordine cu privire la custodia în temeiul FLA în acest caz și a refuza să recunoască ordinele chineze în materie de custodie.

(3) Susținere pentru copii

Curtea canadiană a constatat că ordinul chinez de întreținere a copilului nu a fost un ordin definitiv în scopul recunoașterii în dreptul canadian și a refuzat să o recunoască pe această bază.

(4) Susținerea soțului

Instanța canadiană a considerat că, conform Legii chineze privind căsătoria, împărțirea proprietății este principalul mijloc de împărțire a averii între soții care divorțează și că sprijinul este acordat numai în anumite circumstanțe în care nu este atins un standard de viață de bază.

Potrivit articolului 42 din Legea căsătoriei din China, despre care experții sunt de acord că este cel mai apropiat echivalent cu noțiunea canadiană de întreținere a soțului, dacă unul dintre soți nu poate să se întrețină singur în momentul divorțului după ce bunurile deținute în comun au fost împărțite. , celălalt soț trebuie să-i asiste cu bunurile sale.

În conformitate cu Legea privind divorțul din Canada, în conformitate cu secțiunea 15.2(6):

Obiectivele ordinului de întreținere a soțului (6) Un ordin emis în temeiul subsecțiunii (1) sau un ordin provizoriu în temeiul subsecțiunii (2) care prevede întreținerea unui soț ar trebui:

(a) să recunoască orice avantaje sau dezavantaje economice pentru soți, care decurg din căsătorie sau destrămarea acesteia;

(b) să împartă între soți orice consecințe financiare care decurg din îngrijirea oricărui copil din căsătorie, peste orice obligație de întreținere a oricărui copil din căsătorie;

(d) în măsura în care este posibil, să promoveze autosuficiența economică a fiecărui soț într-o perioadă rezonabilă de timp.

Curtea canadiană a considerat că una dintre problemele cheie este: este legea chineză privind întreținerea soțului atât de nedreaptă încât să ofenseze simțul dreptății canadian și moralitatea de bază?

Instanța canadiană a concluzionat că, deși bazele pentru acordarea întreținerii pentru soț sunt diferite în legislația canadiană și cea chineză, legea chineză nu este atât de contrară politicii publice încât să ofenseze standardele de bază canadiene de moralitate.

III. Comentariile noastre

După cum știu mulți dintre cititorii noștri CJO, suntem dornici să observăm modul în care hotărârile judecătorești străine sunt recunoscute și executate, cu accent pe hotărârile civile/comerciale (mai ales hotărâri monetare), excluzând hotărârile de divorț. În mod normal, nu acoperim hotărârile de divorț străine, deoarece hotărârile de divorț străine în sine sunt de obicei aplicabile în China, la fel ca în alte jurisdicții.

Acest caz discutat în această postare este special în sensul că hotărârea chineză de divorț abordează doar problema divorțului în sine, dar și chestiuni inclusiv întreținerea soțului, custodia copilului și întreținerea copilului. Este atât de interesant de observat că instanța canadiană a distins întreținerea pentru soț de celelalte, prin recunoașterea părții din pensia pentru soț în timp ce a refuzat să recunoască partea privind restul.

Faptul că ordinului de întreținere chinez i s-a refuzat recunoașterea pe motiv de definitivitate pare să pună sub semnul întrebării principiul definitivității, întrucât chestiunea definitivității este determinată în general de legea țării de origine, adică legea chineză (mai degrabă decât legea a țării solicitate, adică legea canadiană).

Desigur, cineva se poate întreba și dacă ar exista judecăți contradictorii cu privire la aceleași chestiuni pentru o căsătorie. Pentru a răspunde acestei preocupări, instanța canadiană își oferă deja răspunsul în hotărâre, recunoscând că „[]există un risc ridicat de decizie contradictorie dacă Hotărârea chineză nu este recunoscută, în special în ceea ce privește întreținerea soțului, deoarece legile Canada și Columbia Britanică diferă semnificativ de legea chineză. În ceea ce privește custodia și întreținerea copiilor, probele experților susțin că aranjamentele actuale dintre părți ar fi temeiuri pentru a solicita o ordonanță revizuită de la instanțele chineze, astfel încât, indiferent de jurisdicție, ar fi probabil ca acel aspect al Hotărârea Chinei va fi modificată. Nu va exista nicio hotărâre contradictorie în ceea ce privește proprietățile chineze, deoarece această Curte nu va decide aceste aspecte și nici activele din Columbia Britanică, deoarece instanțele chineze nu au decis aceste aspecte”.

Aveți nevoie de sprijin în comerțul transfrontalier și colectarea datoriilor?
CJO GlobalEchipa lui vă poate oferi servicii de gestionare a riscurilor comerciale transfrontaliere și de colectare a datoriilor legate de China, inclusiv: (1) Soluționarea litigiilor comerciale
(2) Colectare de datorii
(3) Colectarea de judecăți și premii
(4) Faliment și restructurare
(5) Verificarea companiei și Due Diligence
(6) Elaborarea și revizuirea contractului comercial
Dacă aveți nevoie de serviciile noastre sau dacă doriți să vă împărtășiți povestea, puteți contacta managerul nostru de clienți: 
Susan Li (susan.li@yuanddu.com). Dacă vrei să afli mai multe despre CJO Global, Vă rugăm să faceți clic aici. Dacă vrei să afli mai multe despre CJO Global servicii, vă rugăm să faceți clic aici. Daca vrei sa citesti mai mult CJO Global postări, dați clic aici.